Mass-uri si mess-uri

Fiindcă se pare că mass-urile pe care le primesc eu diferă în unele instanţe de cele care circulă în mod constant pe yahoo messenger pun aici link-uri la 2 site-uri foarte interesante despre care am aflat pe net (amândouă sunt în engleză).

Primul despre reciclarea obiectelor: Story of Stuff
Al doilea despre care este valoarea ideilor (priceless) şi care ar trebui să fie preţul lor (gratis - se poate plăti cash sau cu cardul): TED

Indukti je t'aime!

Am tot pomenit de muzică pe care poţi să o şi descarci gratis, nu numai să o asculţi pe net:

Voilla... Ultima mea fascinaţie în materie de unde sonore... Indukti. O trupă din Polonia care probabil îşi produc şi distribuie singuri foarte minunata muzică pe care dacă ştii cum să o cauţi o găseşti gratis pe site-uri legale (dacă îţi e lene găseşti şi pe torrente). Albumul lor de debut (S.U.S.A.R.) e şi pe last.fm, dar îl puteţi şi comanda de pe site-ul oficial.

Acuma îmi e puţin lene să fac eu totul deci va trebui să faceţi puţină documentare patriotică şi singuri, puteţi începe de pe:

• last.fm-ul lor
• site-ul oficial
  
• mypace-ul lor

N-am gasit altă rima.

Dacă astăzi tot a fost ziua dezbaterilor similitudinilor dintre guvernele actuale şi cele de dinainte de căderea URSS-ului, simt nevoia să închei cu o glumă pe care eu o consider excelentă, dar la vremea la care a fost făcută era incomodă, poate mai e şi azi. Gluma îi aparţine lui Toma Caragiu (am dat sursa ca să fiu sigur că nu mă trezesc în instanţă judecat pentru furt intelectual! Am auzit că în unele locuri şi oamenii morţi îşi exercită drepturile constituţionale!)

N-am găsit altă rimă

Radio Ga Ga

De multe ori mi-a fost dat să rămân prost la ce aberaţii pot să iasă din gura oamenilor din radioul românesc. M-am obişnuit cu ideea că nonsensurile, agramatismele, glumele dubios de prost făcute şi tot felul de alte imbecilităţi sunt nelipsite din repertoriul majorităţii oamenilor de radio care, culmea, probabil se mai şi respectă. Totuşi ce mi-a fost dat să aud acum ceva luni chiar m-a enervat. Un nene (nu ştiu care) de la un post care se asculta de obicei în maşină spunea, pe un ton zeflemitor, că: acuma, la "bătrâneţe" (probabil mintală şi nu fizică) s-a apucat şi el să citească Portretul lui Dorian Gray şi după ce a consultat şi biografia lui Oscar Wilde a ajuns la inteligenta concluzie că mai bine s-ar fi numit cartea "Portretul lui Dorian Gay", după care a râs copios de super-gluma pe care a făcut-o.

Dragul meu om de radio bătut în cap, dacă singurul lucru cu care ai rămas după ce ai citit cartea asta a fost că autorul era homosexual atunci poate ar trebui să încerci să schimbi puţin felul cărţilor pe care le lecturezi. Eu îţi recomand cu căldură să încerci Fram ursul polar de Cezar Petrescu. Cred că e o carte mai potrivită pentru tine, dar dacă, totuşi, tu consideri că un roman e ceva prea greu de digerat pentru tine ai putea încerca ceva proză scurtă, preferabil nu de Hans Christian Andersen, s-ar putea să aibe anumite subtilităţi peste puterea ta de înţelegere plus că sigur nu eşti de acord cu sexualitatea autorului şi oricine ştie că ăsta e lucrul care contează cel mai mult la o carte!